Ideea mea

Cineva m-a ajutat ieri cu sfaturi. Si mi-a rasturnat o lume.

Visul meu - utopie de fapt - este sa fac fotografii de calitate, clare, frumoase, deosebite, inaintea carora lumea sa se trezeasca spunand "Wow!" fara chiar sa isi dea seama. Si eram ferm convinsa ca asa ceva nu se poate face decat fie datorita unui talent innascut, combinat sau nu cu ore de studiu si neaparat cu un aparat profesionist.

Si acum mi s-a spulberat universul. Cum? Cu cateva linkuri si cateva explicatii. Din toate acestea am aflat ca tot ce iti trebuie ca sa faci astfel de fotografii este o camera obisnuita, hai, sa zic macar medie si acces la internet. Atunci poti face rost de un miliard de programe care practic iti transforma pozele in ceva miraculos. Si ies niste fotografii dementiale.

La inceput am fost absolut extaziata de ce vedeam. Dar pe urma am fost cuprinsa de tristete, chiar de dezamagire. Daca as face asta cu pozele mele nu ar mai fi nimic real. M-as simti ca si cum le-as falsifica. Hai, ca echilibrezi luminozitatea e una, ca mai decupezi din margini, ca mai maresti contrastul, mai stergi o umbra, transformi o poza din color in alb negru sau in sepia, astea nu se pun, fac parte din normal, dar ce poti face acolo cu pozele nu mai e arta: pur si simplu schimbi culori, le pui acolo unde nu-s, adaugi patină, transformi si cosmetizezi totul astfel incat nimeni nu ar mai recunoaste imaginea initiala.

Pentru mine asta nu mai e artă. Daca vreau sa pun culori si tente, sa schimb forme, atunci fac grafica pe internet si las naibii fotografia. In pozele mele vreau sa surprind totul asa cum este. Mi-as dori ca oricine sa recunoasca lucrurile si locurile pe care le-am fotografiat eu, nu sa le vada ca desprinse din reviste in conditiile in care ele sunt cu totul altfel.

Fotografia adevarata trebuie sa fie realitate. O fotografie prelucrata e un fals.

Am sa raman la varianta mea...